Orly Sud
Taxiul pana la aeroport – 22 de euro! Daca socotesc si drumul pana la hotel (12 euro), si cina (25 euro), seara la Paris – din care nu am vazut nimic – m-a costat 39+12+25+22=97 de euro! Nu e prea ieftin, nu-i asa? Daca as fi putut dormi, macar… Si inca ceva: pe rezervarea mea, facuta pe net, scrie ca plecarea e la ora 11:15, dar aici, in aeroport, scrie ca e la ora 11:45. Incearca sa mai intelegi ceva! De aia zic eu mereu ca e mai bine cu velierul, ca poti mult mai bine sa-ti programezi timpul. Iata si un exemplu: Plecarea din Pointe a Pitre pe 15-16 aprilie, sosire la Cólon cam in jurul datei de 17-20 aprilie! Nu e mai precis?!Si e si mai ieftin, mancarea, apa si combustibilul nu ma costa mai mult de 450 de euro. Deci, avantaje multiple, fara a mai vorbi de soare, valuri, vant, ploaie.
Acum astept la imbarcare, e ora 9 si 20, trebuie sa ma prezint la poarta pana la ora 0945, Zulu (adica, vorbind normal, timpul local). La check in, functionara draguta si amabila, cred ca filipineza sau vietnameza, s-a uitat lung la cartea mea de identitate, apoi mi-a cerut pasaportul, zicand ca inca nu a vazut o astfel de carte de identitate. I l-am dat, s-a uitat lung si la pasaport, apoi si-a cerut scuze si a plecat cu amandoua! Cand a revenit, mi-a explicat fericita ca acum totul e in regula: sunt unguresti si valabile, Ungaria e membra a UE, deci cartea de identitate e suficienta! Am fost de acord cu ea. Oricum as fi fost, arata atat de bine la cei 40 de anisori abia impliniti, incat as fi fost de acord ca sunt eschimos, daca zicea asa.
Ma imprietenec cu peisajul local, deosebit de colorat. Ceea ce atrage atentia este prezenta unei patrule a armatei franceze, trei oameni, cu armele gata de tragere, care patruleaza prin cuprinsul aerogarii. O fac in mod profesionist, unul pe stanga culoarului, mai in fata, apoi al doilea, pe partea dreapta a culoarului, un pic mai in spate fata de primul. Ultimul inainteaza pe mijlocul culoarului, mult in spate fata de ceilalti doi. Imposibil sa ii prinzi pe toti trei in focul unei rafale. Si erau foarte, foarte atenti.
Trece timpul, trece si inca nu incepe imbarcarea. E deja ora 11, ar fi trebuit sa fim la bord. In sfarsit, pe la 11 si 20, incepem imbarcarea! Totul merge ordonat, dar ingrozitor de incet. La ora 12 si 20, cu o ora de intarziere, in sfarsit decolam! Aparatul, in ciuda greutatii, se ridica vertiginos, are eleganta. Ce sa zic, asta mi-a placut. Cifrele se perinda pe ecranele asezate deasupra capetelor noastre: 1000 m, 1500 m, 3000m, 4500m, 6000 m, 8000 m. viteza creste si ea, acum s-a stabilizat pe la 900 km/ora. inaltimea, si ea, s-a oprit pe la 10300 m.
Am ajuns deasupra Biscayei! Va las un pic, fratilor!
Comments are closed