Episodul 1 – Cel ce i-a dat nume (continuare)

– Acte are?

La intrebarea cu pricina stiu ca orice as raspunde nu e bine. E ca si cum ai fi zgariat BMW-ul nou al smecherului cartierului care te intreaba cu o voce pe joase daca te grabesti rau. Produc un sunet care ar fi putut fi orice intre da, nu, oftat, gemet, sughit si scartiit de usa de hambar.

– Ce-ai zis?

Repet sunetul. De data asta iese mai mult ca un scheunat.

– Bai, are sau nu acte?

– Am contractul cu neamtul

– Atat?

– Seba, hai sa ne concentram la chestiile esentiale, la bucuria calatoriei, la locurile minunate pe care le vom strabate si pe care oamenii de rand le vad de pe mal…

– Adica vrei sa mergem fara oprire?

– Nu pornim cu idei preconcepute, vom simti vantul, valul, marea, armonia universului si vom decide impreuna cum ne vom integra in ea

– Bai, stii ca ma enerveaza textele de om de vanzari.

– Adica te-a convins vreodata vreunul?

– Nu

– Pai atunci ce ai cu mine?

Seba pica pe ganduri. Stiu ca nu e bine sa intrerupi un om care se gandeste cum sa rezolve o situatie in care esti implicat. In plus, mizez pe sufletul mare al lui Seba. Intr-un final, de la celalat capat al firului se aude un oftat:

– Mda, se va numi Hiroshima… operațiunea Hiroshima…

Toata povestea aici