Episodul 1 – Cel ce i-a dat nume
10 aprilie seara. Pun mana pe telefon, incerc sa imi fac curaj. Il deblochez, caut numarul lui Seba cat de incet pot. Apelez. Imi raspunde ca de obicei artagos:
– Daeh
Cu vocea mea cea mai dulce il intreb ce mai face, ii spun cat mi-a fost dor de el in ultima vreme, ce om deosebit e… sigur, nici nu asteptam sa mearga. Mi-o reteaza scurt:
– Mai bine zi ce-ai de zis.
Trag aer in piept si spun dintr-o suflare:
– Am cumparat o barca. E in Creta. Mergem s-o aducem in Halkidiki de 1 mai, am luat biletele de avion.
La celalalt capat al firului tacere. Numar secundele: 1, 2… Stiu ce urmeaza. 3, 4… daca dureaza mai mult de 5 e groasa. 5… vine prima replica taraganata:
– Dar motor are?
Ura! Pentru intrebarea asta sunt cel mai pregatit: Turui:
– Seba, e o zana de motor, nou nout, are 140 de ore de functionare, toarce ca un motan cand e viscol afara si a mancat Kitikat…
Dar Seba nu trebuie subapreciat.
– Cand a fost pornit ultima data?
– Acum doi ani, dar…
– Vele are?
– Sigur, sunt aproape noi, fosnesc ca asternuturile unei fete mari din Maramures….
– Ai vazut cu ochii tai?
– Fata mare din Maramures?
– Bine ca esti tu desptept… Catargul cum e?
Stiam ca o s-o nimereasca in cele din urma…
– Ar mai fi de aranjat niste prinderi de sarturi, un pic de coroziune electrochimica la talpa, nu e mare lucru, mai ales pentru un maestru ca tine…
– Lasa lasa, ce mai trebuie reparat?
Acum fac eu o pauza…
– Iti trimit poze pe mail.
– Ok, te sun dupa ce le vad.
Imi aprind o tigara. Astept. Pana sa o termin suna telefonul. Raspund si tac, sau mai precis dau replicile in gand:
– Bai esti nebun
– (Nu esti nici primul care mi-o zice si nici nu e prima data cand mi-o zici tu).
– Cum crezi ca facem 400 de mile cu dracia aia?
– (o luam spre nord, trecem prin Santorini, dupa care printre Ciclade si daca trecem de stramtoarea dintre Andros si Evia e ca si cum am fi ajuns)
– Nici macar nu stii daca pluteste
– (N-as putea sa te contrazic)
– Te bazezi pe faptul ca a fost a unui neamt
– (in Skopelos o sa aflam mai multe despre parerea lui Seba despre abilitatile tehnice ale poporului care a inventat foraibarul)
– Tu stii ca o sa luam in bot si vantul si valurile si curentul?
– (daca bate vantul din nord, ceea ce e doar probabil, nu si sigur)
– Dupa cum arata instalatia electrica n-o sa functioneze nimic pe barca aia
– (o carpim noi cat sa ajungem ca doar nu e cu computer central ca in Startrek)
– Nici macar buda nu suntem siguri ca functioneaza
– (avem ghiordel)
– Pilotul automat arata ca din al doilea razboi mondial
– (se va dovedi ulterior ca functioneaza perfect dar doar pe curs 350)
– Fac pariu ca nu mai ai pe nimeni atat de nebun incat sa mearga
– (ceva idei as avea dar…)
– Daca vrem sa ne sinucidem putem gasi modalitati mai rapide
– (dar nu atat de placute)
Face o mica pauza, semn ca a obosit. Cu Seba e ca la drill la pescuit, daca a luat prima gura de aer incepe sa se calmeze. Incep sa sper ca scap fara intrebarea esentiala. Nici nu apuc sa sper asta ca vine sec:
- Acte are?
Toata povestea aici.