Episodul 4 – Zana cea buna

O data cu barca, l-am primit si pe Grigori, recomandat ca omul care rezolva orice, si caruia i s-a dat oarecum in grija barca. Il sun.

– Hello Grigori, eu sunt Calin, am cumparat barca de la Uwe

– Care barca?

– Un beryll 31 rosu

– A, de la Felix

Hait, o fi vreo teapa…

– Nu, de la Uwe

– A, asociatul lui Felix. Imi pare bine de cunostinta Calin. Ce pot sa fac pentru tine?

Semnal de alarma. Cand te intreaba un mester asta, de fapt vrea sa stie cati bani poate sa ia de la tine. Parez:

– A, nimic, vroiam doar sa ne cunoastem, o sa vin in weekend sa o vad, ai timp sa ne intalnim?

– Calin, o sa fac tot ce pot, dar stii cum e in perioada asta, toata lumea vrea sa isi pregateasca barca pentru sezon, nu imi vad capul de treaba.

Cursul de tehnici de manipulare, legea insuficientei: oamenii isi doresc brusc un lucru atunci cand  e in cantitate limitata sau pe terminate, chiar daca n-au nevoie de el.

– Nici un fel de problema Grigori, doar vroiam sa-l cunosc pe cel despre care mi-a vorbit atat de frumos Kai.

Ia de-aici. Sa te vad!

– Incerc sa imi aranjez programul, poate te iau de la aeroport.

Cursul de tehnici de manipulare, legea reciprocitatii: daca primesti ceva, simti impulsul sa dai altceva in schimb. Nici aici nu m-a prins.

– Grigori, m-as bucura foarte mult, dar sa nu iti neglijezi treaba, ma descurc si singur. Lasa ca vin cu un autobuz.

– Calin, cand ma gandesc ce cale lunga vei bate pana aici, nu e mare lucru sa vin sa te iau. Si stiu cat de mult inseamna pentru tine sa te astepte cineva dupa ce ai batut atata drum.

Cursul de tehnici de manipulare, legea contrastului: un lucru pare mai mic atunci cand e comparat cu unul mai mare. Cum ar fi cateva mii de km din Romania fata de cinci minute cu masina pana la aeroport… sau valoarea notei de plata pentru reparatii comparata cu siguranta vietilor noastre. Grigoris, pana aici te-ai descurcat bine. Hai sa vedem daca poti si in alt registru.

– Grigori, nu e calea atat de lunga, cat sunt de multe si frumoase visele prinse intre straturile de fibra de sticla ale carenei. Daca vrei sa le vezi, trebuie doar sa fii atent pe inserate, cand esti singur de cart, ca ies serpuind usor ca sa vada cum se joaca valurile cu razele de soare. Si daca nu te misti, se apropie usor de tine, te miros curioase ca sa aiba ce discuta intre ele in dupa-amiezile lungi de iarna. E, palicare, sa te vad acum.

– Stiu Calin, si la mine vin visele dizolvate in apa marii cand inot, ma insotesc o vreme ca delfinii, dupa care mi se lipesc de piele, patrund prin ea si imi dau energia de care am nevoie. De asta, la o saptamana, doua, chiar si iarna, fac o baie in mare si las sarea sa se usuce pe mine.

Grigori, esti un maestru. Cursul de tehnici de manipulare, legea simpatiei: oamenii prefera sa aiba de-a face cu cei care seamana cu ei, au aceleasi preocupari, fac parte din aceleasi categorii sociale, se imbraca la fel, au aceeasi cultura, varsta, inaltime… vise.

Cand am ajuns la Heraklion, Grigoris ne astepta. Imbracat cu haine de trekking, cu pantofi de escalada in picioare, cu un zambet placut si o strangere de mana ferma, am simtit de la inceput ca intre noi va fi o relatie speciala. Nu m-am inselat. Dar ca si in viata, se intampla exact lucrurile la care te astepti, intr-un fel in care nu te astepti. Pana la urma asta e frumusetea ei, ca altfel, prea ar avea tot timpul dreptate soacrele.

Desi era jumatatea lui februarie, primavara venise deja in Creta. Mirosul de copaci infloriti, apasat de legendele din muntele unde e si acum Cnossos, curgea spre mare prin strazile inguste si se intalnea pe faleza cu sunetele si aromele marii. Parca o auzeam pe Mariana Zaharescu la Teleenciclopedia. Cum o fi povestit oare legenda  minotaurului pe unicul post de televiziune, cand toata suflarea romaneasca era cu ochii si urechile pe ea? De la politrucii care trebuiau sa raporteze orice derapaj de la morala comunista, pana la puradeii bagati cu forta in casa de la joaca, si care atat ar fi asteptat sa auda, ca sa isi chinuie parintii cu intrebari. Ca ma-sii minotaurului ii picase cu tronc un bou n-ar fi fost nimic, dar cum explici ca a si nascut, dupa ce l-ai bagat in ceata pe saracul preadolescent cu tot felul de paralele despre pasarele, veverite sau ce te-a dus si pe tine capul la momentul respectiv, ca nu exista internet sa transeze lucrurile. Probabil de asta, din emisiunile respective imi aduc aminte doar de pietre si tevi de canalizare.

– Ajungem imediat. O sa vezi, doar cateva lucruri sunt importante, restul sunt maruntisuri.

Revin cu picioarele pe pamant: Aha, primul pas al vanzarii, sa linistesti victima ca sa lase garda jos. Nu trebuia sa te chinui prea tare Grigori, eram deja linistit, dar iti admir stilul. Ajungem la o bariera unde o doamna grasa si blonda se rasteste la noi de la adapostul unui ghiseu, dar nu sunt singura victima a farmecului lui Grigori. Dupa cateva replici in care disting doar tzitziritzi si captain, bariera se ridica. Inaintam incet pe langa niste siluete care par corabii de pirati, si intr-un final, in lumina farurilor, apare insasi ea… la care am visat atata.

Toata povestea aici