Este dimineata, o dimineata destul de mohorata, cu cer acoperit de nori. Plafonul este jos, doar ici-colo se mai vede cate un petec de cer care se apropie ca si culoare de ceea ce putem numi albastru. Dar nu este albastru, este un cenusiu mai albastrui. Poate de aceea si gandurile mele sunt amarate. Cumva, in mod neobisnuit mie, discut cu gandurile mele. Se fofileaza, ele, gandurile, le prind greu si si mai greu reusesc sa le fac sa intre in conversatie. Se prefac ocupate, preocupate de tot felul de probleme majore. Vin si se schimba cu repeziciune, ma fac sa nu stiu exact care dintre ele este acum, in acest moment, cel pe care il gandesc. As vrea sa le pun in ordine, sa aleg unul cu care sa ma pot pune in rezonanta, sa il deslusesc pana la capat. Daca nu pot face asta, nu am cum sa lucrez. Cu gandurile imprastiate, venind si plecand rapid din mintea mea, ma pierd intre ele. Am multe de facut si timp putin. Cumva, trebuie sa fac ordine in minte, sa oblig gandurile sa se disciplineze. Intamplari vechi, intamplari mai recente, toate vin si pleaca cu repeziciune. nimic nu se fixeaza, nimic nu devine predominant. este ca atunci cand chiulesti de la scoala. Nu pentru ca ai avea ceva de facut, ci doar asa, pentru ca nu ai chef sa mergi la scoala.
Ar trebui sa scriu continuarea povestirii despre drumul facut cu “Kissing Gate” de la Marmaris la Mangalia, pe blogul de pe Barcaholic. Ar trebui sa scriu Statutul noului Club de Yachting pe care doresc sa il infiintez. Ar trebui… multe ar mai trebui. Dar ce sa fac cu gandurile mele amestecate?! Nu vor, si pace!