Din nou despre SAILING TEAM EQUATOR, bravul echipaj national care va inconjura Africa. Vizita mea la Bucuresti, dincolo de imensa placere pe care am simtit-o (multumesc, barcaholici si nebarcaholici!), a avut ca rezultat si o intensa activitate de inscriere in randurile echipajului barcii Equator! Astfel, in acest moment, nu exista nici o etapa in care sa nu existe echipajul minim prevazut de regulamentul regatei! Bravo tuturor! De acum, se mai pot face inscrieri doar pe lista de asteptare. S-au inscris nu doar romani, ci si colegi din Ungaria, ba chiar si unul din Pakistan.

Revin la termenul “barca”: tare nu sunt de acord cu acest termen, impamantenit in limba romana, as zice chiar inradacinat. Cum pot numi barca o nava de aproape 14 metri lungime, care “atarna” 12 tone? Sau eu sunt deformat, sau “barca” este mai degraba altceva. A pune intr-o singura grupa – galeata – categorie – barcile cu vasle, lotcile pescaresti, jolele, micile barci cu motor, yachturile cu motor si velierele, mi se pare o absurditate! cred ca este doar o reminiscenta a netraditiei, de pe vremea cand cel mult o barcuta era posibil sa detii (sau sa visezi la ea). Cred ca asta duce si la tendinta – pentru mine greu de inteles – pe care foarte multi iubitori romani de navigatie de placere o au, aceea de a construi o “barcuta”; si aici intervine diversitatea: unii o barca cu vasle, altii o barca cu motor out board, altii un velier cu chila rabatabila, altii velier cu derivor fix si lestat, si asa mai departe. Chiar si aici pe forum este greu, cel putin pentru mine, sa ma orientez intre rubrici.
Spuneti-mi voi, cum pot pune in categoria “barca” un Hanse 54? Sau altceva, si mai mare?!
Oameni buni, voi acum construiti in tara o traditie, sau cel putin o reactualizati si o imbogatiti – haideti sa alcatuim si terminologia, caci si asta tine de formarea mentalitatii, de orientarea catre o categorie, de o mai precisa delimitare a cautarilor. Daca in vocabularul uzual folosim cuvantul barca, atunci involuntar se naste ideea a ceva mic, saracacios, usor de incropit acasa, cu mijloace aflate la indemana.
Spuneam ca nu inteleg de ce foarte multi (eu cred ca cei mai multi) barcaholici viseaza sa-si construiasca o “barca”, sa o faca cu mana proprie. Adica, sa cumpere sau sa procure in alt fel un plan de executie, sa procure materialele necesare, sa investeasca mai multe mii de ore de munca, apoi sa adune toate cele ce mai sunt necesare (aparatura de navigatie, mijloace de salvare, de comunicatie, de protectie, doar bunul Dumnezeu mai stie cate altele), si toate astea in conditiile in care nu are nici un fel de experienta in constructii navale!
Mai mult, nici macar nu stie dinainte, daca ii place pe apa sau nu, daca suporta apa, valurile, sau nu!
Asta este efectul produs de cuvantul “barca”! Si nu este singurul. Daca insa am vorbi despre un yacht (fireste, doar acolo unde este cazul), atunci poate ca si imaginea formata in subconstient, cea care ne va conduce pe mai departe, va fi alta.
Nu as vrea ca cineva sa creada ca nu apreciez barcile, nici vorba de asa ceva! doar vreau sa facem o delimitare mai exacta intre categorii.

Na, cred ca cu asta am deschis – cum sa spun elegant – o tema de discutie (in minte mi-a venit sa scriu “pagina in care ma vor injura multi”)

Eu as vedea lucrurile altfel: primul pas firesc, ar fi sa ma duc langa apa, sa ma urc intr-o barca, sau jola, sau altceva, intai pe o apa interioara – lac, rau, canal – apoi sa fac acelasi lucru pe mare. Daca mi-a placut, as repeta, incercand sa vad daca mie mi se potriveste, apoi as da examenele necesare pentru categoria de nava pe care am ales-o, si abia apoi as lua in calcul daca am nevoie de nava proprie, sau nu!
De ce: pentru ca acumpara o barca, noua sau la mana a doua, este o cheltuiala unica; suma mare sau mica, este o suma pe care o platesc o singura data. Ca si sumele necesare pentru a o inregistra; ceea ce urmeaza, este cu mult mai dureros: asigurare, plata cheltuielilor portuare, sau cumpararea unui peridoc. Si cei care stau departe de mare? sau de o alta apa unde ar putea naviga? Si mai vine intretinerea periodica a barcii, verificarea ei tehnica periodica, inlocuirea pieselor care s-au defectat, verificarea tehnica periodica a mijloacelor de salvare, obtinerea (pe bani!) a autorizarilor pentru radio, etc.

Si toate astea, pentru ce?

Ca sa tu singurul care foloseste nava! Ca sa poti fi mandrul proprietar al unei nave in care petreci cel mult doua, trei saptamani pe an! Pai, sa spun ca mie mi se pare absurd?! Sa zic, de ce sa nu zic. Si mai zic si ca o nava construita in regie proprie, sau chiar cu mana ta, SIGUR nu va avea performantele unei nave de mana a doua, care poate ca necesita cateva reparatii, dar pe care sigur le poti face in regie proprie.

Eu ani in sir am inchiriat veliere, am cumparat doar atunci cand nava a devenit obiect de munca, mijlocul prin i-mi castig existenta.

Bine, stimati colegi, as vrea sa va aud parerea. As zice sa intrebati si pe fericitii proprietari de veliere, ei ce parere au.