Unde este, cum a fost construit, la ce este bun, sunt intrebari la care s-a raspuns in tomuri intregi, in filme documentare si de lung metraj de-a lungul timpului. Se stie ca exista si al doilea Canal, paralel cu primul.
Nu asta este tema scrierii mele de astazi. Zilele astea, inca un roman a trecut, in calitate de Skipper, prin Canal. Din Atlantic in Pacific. Dupa stiinta mea, este al treilea. In 2011, in ordinea trecerii, am trecut eu, la o zi dupa mine au trecut Catalina si Marius Albu. Acum, Sorin Drugan. Felicitari, Sorine.
Trecerea prin Canalul Panama este memorabila pentru oricine. Cei de la Administratia Canalului se poarta atat de atent cu tot ce trece prin Canal, de parca ar avea portile ecluzelor si peretii de beton propriu zisi din coji de oua. Si bine fac!
Am sa incerc sa va descriu cum decurge o trecere prin Canal, de la Est spre Vest, din Oceanul Atlantic in Oceanul Pacific. Apropierea de portul Colon se face de la Nord spre Sud. Portul este protejat de un dig spargeval lung, cu doua treceri. Una cam pe la mijloc, una in partea dinspre Est, cam pe directia docurilor.

Odata trecut cu velierul de spargeval, ai doua posibilitati: Tragi pe partea de Sud, intr-un golfulet, si stai la ancora;sau, mergi spre Nord, si te adapostesti in marina. Aceasta se numeste Shelter Bay Marina.

Foarte aratoasa, curata, bine dotata. Scumpa insa, si departe de oras, de care o leaga o linie de microbuz, de cateva ori pe zi. Formalitatile de trecere a Canalului incep prin a face formele de intrare in Statul Panama, pentru nava si echipaj. Toate autoritatile au birouri deschise in Shelter Bay Marina. Deci, daca ai ales sa stai la ancora, in partea cealalta a portului, tot va trebui sa vii in Marina, macar pentru cateva zile, pentru formalitati, iar mai tarziu, inca odata, pentru masurarea navei. Obiceiurile acolo sunt asa cum erau la noi prin anii `90, adica trebuie sa “misti din urechi”. Dupa ce ai intrat oficial in Panama, trebuie sa anunti intentia de a trece. Asta se poate face in doua feluri: Direct, sau prin agent. Ambele modalitati sunt lungi si destul de complicate. Din propria experienta, va spun ca alegerea unui agent este mai convenabila si de obicei, desi poate parea ciudat, mai ieftina.
De ce? Pentru ca eviti o multime de drumuri la diverse autoritati, toate costisitoare (si bani, si timp – spagile, microbuzul care costa 15 dolari dus). Apoi, este aproape imposibil sa gasesti cele minim 8 bucati anvelope auto, care la trecerea prin ecluze, sunt obligatorii in locul obisnuitelor baloane de acostare.

In ecluze, velierele (fie singure, fie atasate bord la bord cate trei-patru, trebuie legate de peretii acestora cu parame avand lungimea de minim 50 de metri si diametrul de minim 35 milimetri.

Evident, costul acestora in Colon este urias, data fiind cererea. Daca apelezi la un agent, ai grija! Majoritatea sunt snapani si cer preturi uriase! Cu un pic de rabdare si noroc, poti gasi insa si agenti corecti, cu preturi rezonabile. Taxa de trecere prin Canal pentru navele de agrement le imparte pe acestea in doua categorii: nave de pana la 50 de picioare si nave de peste 51 de picioare. Pentru prima categorie, taxa este de 600 dolari, pentru clasa mai mare, de 1500 de dolari, dar se adauga o taxa de 850 dolari returnabili, daca nu ai produs pagube in ecluze sau canal, dupa circa o luna. In cazul in care ai angajat un agent, atunci va trebui sa mai platesti chirie pentru anvelope, pentru parame, onorariul sau, si, eventual, patru oameni care manevreze paramele in ecluze (nava se ridica, respectiv coboara, cate 9 metri, deci paramele trebuie virate sau filate corezpunzator). De obicei, velisitii se ajuta intre ei, preluand acest serviciu de rope handler. Costul total al unei treceri se ridica la 1500-1800 dolari, pentru o nava de pana la 50`.
Dupa angajarea agentului, acesta va indeplini formalitatile necesare. Prima este ca vine la nava un oficial de la Autoritatea Canalului, care va masura barca, intre verticalele din prova si pupa, incluzand bompresul, ancora, etc (la prova) si orice element care depaseste lungimea cocii (la pupa). Va controla hartiile navei. Va examina nava, mai ceva decat un surveyer, va cere remedierea-inlocuirea elementelor care nu i se par corespunzatoare, daca gaseste asa ceva. In acest caz, dupa remediere-inlocuire, revine pentru a constata remedierea-inlocuirea. Urmeaza sa primesti un cod personal, un fel de indicativ de apel, inclusiv canlul VHF pe care vei comunica cu Autoritatea Canalului pe toata durata trecerii. Ti se comunica data si ora cand vei trece prin prima ecluza, cea de la Gatun. In fapt, este vorba despre trei ecluze, una dupa alta, care te ridica cu 27 de metri, la nivelul lacurilor unele artificiale, unele naturale) prin care se face trecerea catre Sud, catre Pacific.
Urmeaza asteptarea, uneori mai lunga de 10 zile, pana esti anuntat ca urmeaza sa treci. Pentru navele de agrement, trecerea din Atlantic spre Pacific se face intotdeauna dupa-amiaza, incepand cu ora locala 14. Explicatia este simpla: Navele de agrement nu au voie sa circule noaptea. Se pare ca oficialii de la Autoritatea Canalului nu au prea multa incredere in abilitatile Skipperilor de agrement. Apoi, drumul presupune cam 10 ore de mers, intre ecluzele de la Gatun si cea de la Miraflores. Deci, daca socotim si timpul de trecere prin cele trei ecluze de la Gatun, ar insemna sa se inceapa trecerea inca de noaptea, pentru a se incheia tot noaptea. Concluzia: se incepe trecerea de la ora 14. Trebuie sa fii cu barca la punctul de imbarcarea a ceea ce ei numesc Supervizer, un fel de pilot. Este cel care supervizeaza toata trecerea. Este adus la nava ta de catre o pilotina (atentie, nu este foarte grijulie cu vopseaua barcii tale!). Se intra in ecluza un urma unei nave de transport, de obicei. Apoi, de pe maluri, ti se arunca o para mica, din lemn, legata cu o saula subtire. Se arunca, de la mai mult de zece metri inaltime, si de la o distanta ce poate ajunge si la 30 de metri!

Atentie la hublouri, panouri solare, capete, etc! Se leaga capetele paramelor groase pe care le ai la bord de aceste saule, apoi cei patru de pe maluri (doi pe fiecare parte, la prova- respectiv la pupa) trag paramele groase la ei, aranjeaza barca (barcile) in pozitie potrivita, apoi leaga paramele de babalele de pe peretii ecluzei. Pe urma, se da drumul la apa in ecluza. Apa vine de jos si din lateral, curentii si vartejurile formate au o forta formidabila! Pe masura ce creste nivelul apei, rope handler-ii tai trebuie sa scurteze paramele, evident.

Operatiunea se repeta in toate cele trei ecluze, astfel incat pe la orele 18, vei iesi din ultima ecluza. In fata se deschide, cat vezi cu ochii, lacul. Dar Supervizerul, dupa un drum scurt drept inainte, va cere sa virezzi la stanga, si te va duce la o baliza rotunda, metalica, cu diametrul de mai multi metri, unde toate navele de agrement care au trecut odata cu tine se leaga. Dupa o vreme, una-doua ore, vine o pilotina si colecteaza toti Supervizorii, de pe toate barcile. Primesti dispozitia ferma sa nu dezlegi barca pana a doua zi, cand va veni Supervizorul (fiind un tip important, ai fost galant cu el, apa, bere, sucuri, mancare, ciocolata, tigari, o mica atentie). Surpriza e de dimineata, cand vine altul! Lucrul este firesc, unii “se stiu” in ecluze, altii pe lac.
Noaptea este de obicei mirifica, desi se poate intampla ca unii, dintre echipajele celorlalte barci sa fie mai… zgomotosi.
Am uitat sa va spun ca trebuie sa declari, la inceput, ca barca ta este capabila sa navige cu minim 8,5 noduri (in caz ca nu, vor cere sa fii remorcat, si nu pe gratis! Sau te penalizeaza cu 4500 dolari)! Sigur, barcile sub 50 de picioare nu prea pot dezvolta viteza asta. Dar formalitatile sunt formalitati.
Va urma